• Mihaela Călin

Ce nu vrem și ce nu putem

Updated: May 14

Îmi amintesc ce se întâmpla anul trecut în august, septembrie. O dată la câteva zile erau anunțate declarații la Cotroceni la ora 17, lucru care mă privea direct ca să știu dacă mai rămânem în direct după Observator sau nu. Ieșea președintele Klaus Iohannis și vorbea despre pregătirile pentru campania de vaccinare. Mă și amuza, mă și enerva subiectul.


Mă enerva pentru că noi eram în plină pandemie, cu o tonă de restricții care ba mi se părea că funcționează, ba că nu pot opri în niciun fel valul de îmbolnăviri. Oamenii se anunțau bolnavi de COVID 19 în jurul meu aproape în fiecare zi și eram sigură că urmează să mă îmbolnăvesc și eu, iar președintele vorbea despre... cai verzi pe pereți, pentru că la momentul acela nu se aprobase niciun vaccin. Practic nu aveam vaccinul anti-covid, știam doar că se lucrează la mai multe variante și că ar putea să fie disponibil peste câteva luni... sau peste câțiva ani.





Mă și amuza însă pentru că vedeam autoritățile române cum se dau ele de ceasul morții să organizeze vaccinări fix când era o utopie acest proces. Se treziseră ele, hărnicuțele, pentru prima dată în istorie, să fie mai organizate și mai rapide, mai dornice să învețe și să implementeze proceduri agreate la nivel european, exact acum, în această chestiune, în care existau șanse foarte mari să nu folosească la nimic zbaterea lor, atât de bine intenționată, de care am avea nevoie în fiecare zi, în fiecare chestiune în țara asta, dar nu o găsim! Vorbeau despre ”comitete și comiții”, despre etape de vaccinare, despre milioane de oameni vaccinați.


După foarte puțin timp aveam aprobat în lume primul vaccin anti-COVID 19, cel de la Pfizer, și începeau vaccinările în lume. Și imediat începem să vorbim și în România despre vaccinare, încă înainte de finalul lui 2020. Hopa! Mă uit repede peste planul de care vorbea Iohannis, zicea că începem cu cadrele medicale și angajații din sistemul medical. Și au început din 27 decembrie. Wow! Înaintea muuultor țări europene, înaintea multor țări de pe glob.




Și apoi au trecut la etapa a doua. Iar eu m-am gândit: cu cei din spitale a fost una, dar să vezi acum harababura lumii. Trebuie să se înscrie oamenii pe platformă, nu merge platforma, încurca prima doză cu a doua doză. Mă și pregăteam pentru circul acesta, cumva cu regret după ce am văzut cum a mers prima fază a vaccinări. Și au început. Am dat în prima zi la televizor numergeplatformanumergeplatforma vreo câteva ore, apoi a mers platforma. Au mai oprit-o peste noapte de câteva ori ca să regleze unele neajunsuri. În mare, mergea platforma, oricât de vigilentă ar fi fost presa ca să semnaleze imediat probleme. Creștea numărul de vaccinări, anunțau că crește capacitatea de vaccinare, a crescut, veneau vaccinurile. Au fost doar vreo 2-3 erori, când s-au încurcat mărcile de vaccin la rapel, dar este foarte puțin față de ce mă așteptam, sincer.


Și a pornit și etapa a treia de vaccinare, cu tot ”boborul”. Era clar, nu o să meargă, să vezi acum încurcăturile naibii. Și oamenii au venit să se vaccineze, deși nici la asta nu prea mă așteptam. Și medicii i-au vaccinat. Au fost și efecte adverse, dar toată lumea e bine, pe picioare, Doamne-ajută! Apoi au scos programările, au început să facă vaccinuri oamenilor direct în mașină, și noapte în unele locuri, și la Biblioteca Națională. Hai să facem și maratoane, evenimente colective cum ar veni. La vaccinare. Wow! Aici se lucrează deja ca la carte!





Scriu aceste articol la mijlocul procesului de vaccinare practic. Datele de pe 12 mai 2021 arată că în România, din 27 decembrie 2020 și până acum, s-au vaccinat 3.750.015 oameni. Deci mai e mult până departe. În continuare sunt foarte sceptică. Entuziasmul autorităților mă și enervează, mă și amuză, mai ales după ce valul 3 al pandemiei ne-a lovit mai puternic ca niciodată. Puțini, foarte puțini dintre cei care au ajuns la ATI au scăpat cu viață. Dar iată că nu încetează să mă surprindă plăcut totuși campania de vaccinare.


Și atunci mă uit la ce se întâmplă în țara asta de 30 de ani, la știrile pe care le spun în fiecare zi, despre drame naționale și personale. La problemele de mediu. La lipsa rețelelor de transport. La abuzurile din justiție. La aberațiile din politică. La mizeria din spitale. La sărăcia din școli. La șpăgătoria asta națională. Și nu mă pot abține să nu mă întreb: autoritățile astea mereu impotente, care au organizat aceasta campanie de vaccinare aproape exemplară (cel puțin până acum!), chiar nu pot sau doar nu vor...


Informații despre campania de vaccinare gasiti aici:

www.stirioficiale.ro

www.vaccinare-covid.gov.ro



616 views0 comments

Recent Posts

See All