• Mihaela Călin

O țară de fete mari


Mă tot învârt în jurul subiectului despre cum sunt tratați bolnavii de COVID în spitalul de la Reșița. M-au înmărmurit! Dar nu pentru că nu am mai văzut așa ceva. Sigur că am mai văzut.


M-au șocat reacțiile publice în legătură cu acest subiect. O mână de oameni din București, noi ăștia care avem abonamente la privat, care am născut la privat și care ne ducem copiii la privat, la doctor, din primele zile de viață, ne minunăm de parcă nu am mai văzut în viața noastră un spital de stat, de provincie, din România. Reacțiile acestea pe mine mă șochează de fiecare dată. Ipocrizia unei părți a României care se face că descoperă mizeria de sub preș de câte ori apare. Și culmea, apare foarte des, chiar și în spațiul public. Dar de fiecare dată picăm în șoc, revoltă și... uimire!


Da, rămân uimiți de ce înseamnă să fii bolnav în România oameni care au ajuns pe niște funcții în Capitală, dar care, ca și mine, nu s-au născut aici. Fraților, noi știm ce înseamnă spitalele din Slatina, din Motru, din Dej, din Turnu Severin sau din oricare oraș mediu și mic din România. Serios, nu ați ajuns niciodată la spital, cei care v-ați născut în altă parte decât București, până să ajungeți să vă realizați în Capitală?! Haideți să lăsăm uimirea la o parte și să le cerem celor care ne conduc să rezolve aceste probleme. Haideți să nu le mai acceptăm uimiți!


Sunt foarte multe probleme în spitalele din țară, foarte multe. Dar! Nu toate se rezolvă cu bani!

Am fost ultima dată la spitalul din Severin acum vreo 7 ani, când bunica mea era internată de neurologie. Știți ce era acolo? Cocina! Cocina de porci! Lângă neurologie, era secția de cardiologie, proaspăt renovată, cu totul altă poveste. Nu ajunseseră cu lucrările până la neuro. Dar chiar și așa, efectiv nu am putut pricepe jegul din jur. Paturi vechi, da, dar extraordinar de murdare. Mizerie pe jos, prin saloane, uși mizerabile, ți se lipea mâna când atingeai clanța, plin de carcalaci roșii PESTE TOT. Ei uite, asta eu nu pot să pricep și pace. Asta nu se rezolvă cu investiții. Și mobilierul ăla nou și frumos, ușile și ferestrele de termopan, dacă nu le cureți, în câți ani ajung tot niște jeguri, chiar dacă s-au făcut investiții. Orice manager de orice instituție care nu asigură resurse pentru curățenie (cu atât mai mult pentru curățenia într-un spital!!!) trebuie tras la răspundere și înlocuit! Asta este inadmisibil și fără nicio scuză! Și asta vedem cu toții când călcăm într-un spital de stat vechi: mizerie de nedescris, paragină și indiferență. Știți despre ce vorbesc? Sunt sigură că știți!

Am stat atunci internată cu bunica mea câteva zile, am stat și noaptea cu ea pentru că maică-mea nu mai rezista, efectiv. I-au spus clar să nu lase bolnava singură că nu are cine să aibă grijă de ea. Da, nu este personal suficient, asta este o mare problemă a sistemului medical. Dar de ce personalul medical este indiferent, arogant și dezumanizat, asta nu pot să pricep și pace. Asistente medicale mai arogante, indolente și dezumanizate nu am văzut în viața mea. Mereu încerc să nu judec omul din felul cum se poartă cu mine, pentru că eu sunt „aia de la televizor”, oamenii au tendința să fie mai drăguți. Ce drăguți, am primit în față, fără nicio reținere, aceeași doză de aroganță și plictiseală ori de câte ori veneau cu medicația. Să le rogi să facă altceva decât să aducă perfuzia era total exclus. Iar cum se purtau cu ceilalți bolnavi care nu aveau însoțitori era subuman. Oare cine or fi părinții acelor femei, cine or fi copiii lor, soții lor? Cu ei oare cum se poartă? Oare ce ar crede oamenii aceia dacă ar vedea cum se poartă la serviciu fiica lor, mama lor cu bolnavii? M-am tot întrebat asta...


Omul bolnav știe că e bolnav și că doctorii și personalul de la spital nu sunt Dumnezeu și că uneori nu îl pot ajuta, așa că chiar nu e nevoie să îl faci nesimțit pentru că țipă de dureri și neputință. Chiar nu e nevoie să îi zici „taci din gură odată, ce vrei să îți fac eu!”. Replica asta au auzit-o personal.

Adevărul e că avem o tradiție în umilirea pacientului. De când românii au avut parte de spitale și omul de la țară a putut să vină și el, sărmanul, să își mai repare una-alta, a auzit mereu „ești nespălat”, „ești prost”, „taci, că tu nu înțelegi ce zice doctorul”, „ești neobrăzat că pui întrebări domnului doctor”, „să zici merci că îți dă cineva o pastilă, cine te crezi, nu uita că ești un nimeni”. Și acum vin bătrânii tremurând la medic! Și acum sunt umiliți și jigniți! Acum, în 2020 când noi suntem tot șocați de ce se întâmplă în spitale! Zilele trecute îmi povestea o doamnă, colegă cu mine, că și-a dus mama la oftalmolog, că nu mai vedea. A ieșit bătrâna din cabinet plângând și a cerut să o ducă acasă că stă așa, că a făcut-o doctorița cu ou și cu oțet. Pe o femeie bătrână, de la țară, care nu mai vede!


Nu știu câtă lume va citi ce am scris eu aici, dar sunt absolut convinsă că toți cei care vor citi asta vor fi șocați. În viața vieților lor nu au auzit de aceste lucruri, nu? Plus că nu am dovezi... (sic!)


Suntem de râsul lumii! Dar nu râde nimeni de noi, ne râde doar nesimțirea și prostia în față când ne doare cel mai tare. De ani de zile eu personal arăt la televizor „imagini revoltătoare” din spitale și de fiecare dată se iscă un mare șoc și o mare uimire. O țară de campioni la băgat capul în nisip.... Ce credeți că s-a întâmplat la spitalul de la Reșița? Ei bine, nimic! Nimic deosebit! Astea sunt spitalele românești de stat: jegoase și cu personal dezumanizat! Hai să nu ne mai șocăm și să schimbăm! Hai să cerem curățenie și decență! Hai să le cerem politicienilor să dea o voce pacienților! Să nu mai acceptăm un sistem în care omul nu poate spune cum a fost tratat în spital și în care, dacă găsește o cale să spună (prin presă, de exemplu), acest lucru nu are nicio valoare! Suntem în culmea Evului Mediu cu aceste lipsuri!


Nu, nu este destul să arătăm la televizor, să ne indignăm și să înjurăm. Fiecare român trebuie să ceară ce i se cuvine: dreptul lui la sănătate! Sunt spitale care sunt finanțat de primării, spitale care sunt finanțate de consiliile județene și altele care sunt finanțate de Ministerul Sănătăți. Tuturor acestor instituții avem dreptul să le cerem socoteală fiecare dintre noi. Nu am văzut niciun protest în România pentru că oamenii din comunitatea locală vor investiții în spitalul lor județean sau cel municipal. Și se pare că până nu vom cere acest lucru ferm fiecare dintre noi, nu se va schimba nimic, iar spitalele din toată România vor rămâne niște ghetouri infecte.


A deschis Antena 1 adresa de email povesteata@antena1.ro, unde oamenii își spun singurii poveștile din pandemie, și așa am aflat cum stă treaba la Reșița și în alte spital. Dar nu e destul! Hai cu adresă de mail la fiecare spital, la DSP, și cu sancțiuni drastice pentru spitale murdare și inumane! Hai să ieșim din șoc și să facem ce e de făcut!

241 views0 comments

Recent Posts

See All