• Mihaela Călin

Părinții au alte rugăciuni

Petru are deja 2 ani. Am un copilaș de 2 ani! Uneori îmi spun propoziția aceasta pentru că parcă nici acum nu îmi vine să cred că minunea aceasta de omuleț este bucățică din sufletul meu.




Au fost 2 ani în care nicio zi nu a fost în plus, nu m-am plictisit, nu am simți că e degeaba, că azi nu am făcut mare lucru. Au fost doi ani de zile pline de fericire, dar și de uimire din partea noastră, de jocuri și glume, de pași în adidași sau fără, de râsete, pozne și desene cu degetele, de gângureli, cuvinte și propoziții care ne lasă muți de uimire.



Și au fost doi ani de temeri pentru mine, pentru noi, părinții lui. Întâi pentru că era atât de mic și de neajutorat, pentru că știam că i se poate întâmpla orice. Dacă nu l-am pus bine în pătuț, poate se sufocă (este posibil!), dacă l-am îmbrăcat prea mult și se supra-încălzește (este posibil!), dacă nu mai respiră, pur și simplu nu mai respiră (este posibil!).


Apoi diversificarea: dacă nu îi dau ce trebuie, cum trebuie, dacă am greșit că l-am lăsat să mănânce una sau alta, dacă o să îl doară burtica. Dacă se îneacă!


Apoi a început să mișune din punctul A în punctul B. Alte stresuri: dacă alunecă, dacă se lovește, dacă nu se ține bine pe piciorușe, dacă dă cu capul de ceva (acesta este stresul suprem când începe să meargă).


Petru a fost și este puternic! Și curajos! Și extrem de precaut! A căzut de puține ori și cu urmări absolut minore, iar alte incidente nu am avut.




Acum avem deja altele. Testează limitele: pleacă de lângă noi, vrea să fie singur, dar în același timp îmi dă încredere că se uită în urmă să vadă dacă venim după el. Nu, nu va pleca departe. Dar dacă pleacă atât cât să nu ne mai vadă?




Nu putem controla totul, știm asta. Suntem mereu după el, eu și Daniel, bunicii de asemenea, dar știm că nu putem controla noi tot. Și așa am învățat alte rugăciuni. Spunem Tatăl Nostru când e supărat și plânge și ne rugăm ca ceva, ceva ce nu putem fi noi, unde nu putem fi noi, să ne ocrotească băiețelul.



Știu, are doar 2 ani. Părinții de adolescenți cred că citesc și își dau ochii peste cap amuzați: stai să vezi mai târziu! Și cu toții spunem de fapt aceleași rugăciuni. De când îl vezi și îl auzi prima dată până când asta nu mai e posibil.



807 views0 comments

Recent Posts

See All