• Mihaela Călin

Să nu uităm: o vorbă bună nu costă nimic!


Nu o dată am auzit de la prieteni sau chiar de la oameni nu foarte apropiați replica „trăiești doar în bula ta, unde lucrurile sunt altfel, la alt nivel, România reală este alta”. Adică mai rea.


Eu știu că asta este adevărat, fiecare dintre noi trăiește într-un cerc restrâns oricât ar fi el de amplu, iar variațiunile nu sunt foarte ușor de adus pentru că „cine se aseamănă se adună”, nu? Iar din meseria mea văd mereu cât de diferiți sunt oamenii prin preocupările lor, prin reușitele lor, prin nivelul lor social sau financiar și este clar că România este de fapt suma tuturor acestor... bule să le zicem.


Azi am ieșit din bula mea, hazardându-mă să mă duc să iau o pâine de la o brutărie/patiserie de la piața de lângă Parcul Bazilescu. Sigur, cartierul Bucureștii Noi nu este nici Dorobanți, nici Cotroceni, este un cartier perifiric al Capitalei, cu o amestecătură de oameni cu care trebuie să recunosc că nu am prea avut treabă.


La coadă în fața mea, o doamnă în vârstă. Foarte în vârstă. Măruntă la corp, cu o căciuliță pe cap, trăgea un cărucior de cumpărături după ea. A vrut ceva pâine și o bucată de plăcintă dobrogeană cu brânză dulce, dar voia o anumită bucată din vitrină, una cu mai mult zahăr pudră deasupra, așa că a rugat-o pe vânzătoarea de la geam să vină lângă vitrină să îi arate ce dorește. Efectiv, femeia aceea care vindea, nu s-a clintit. O apariție brunetă cu unghii lungi și gene date peste cap, fără mască în pandemie, bineînțeles, pentru că era rujată, plină de nervi până la cer, nici nu a vrut să asculte și a pus în scârbă în pungă alt produs. Bătrânica a văzut și i-a spus că nu vrea, nu cumpără. A scos ce a pus și a pus cu și mai multă scârbă un melc de patiserie cu ceva; clienta i-a explicat din nou că dorește ceva anume și o ruga să se miște un pas în stânga ca să îi arate din vitrină. Aici creatura a început să o și ironizeze pe femeie. Cu copilul lângă mine și cu oameni la codă am simțit că explodez. Tot ce am putut să fac a fost să intervin și să nu las bătrâna să plece de acolo fără exact ce își dorește ea să cumpere și să mănânce.


Am luat pâine și am plecat de acolo vorbind singură.

Da, înțeleg că sunt mai multe Românii, da înțeleg că unora le e mai greu ca altora, înțeleg că unii au mai multe probleme ca alții, că unii le rezolvă mai greu ca alții. Nici eu nu vorbesc din lumea bogaților fără probleme (deși știu sigur că nici nu există așa ceva!) și noi avem momente mai bune și momente mai grele, dar chiar și așa, nu înțeleg ce are a face asta cu răutatea, cu veninul asta social pe care oamenii îl împroșcă unii în alții. Mai logic ar fi ca atunci când viața e mai dificilă, măcar oamenii să se sprijine mai mult pentru că așa pot trece mai ușor prin probleme.

Desigur, există multe explicații pentru atitudinea aceasta de grup, există și explicații particulare ale fiecăruia dintre noi și bineînțeles ale acelei vânzătoare, o știi ea ce a enervat-o atât de tare, dar în ciuda oricăror argumente eu nu înțeleg de ce să scuipi cuvinte urâte peste oamenii din jur, străini, oameni necunoscuți ție, care nici nu îți pot rezolva suferințele tale și cu siguranță și le duc și ei pe ale lor.


318 views0 comments

Recent Posts

See All