• Mihaela Călin

Suntem ceea ce ne amintim

Zilele acestea am tot avut momente de nostalgie, când m-a purtat gândul spre copilărie, spre bunici. Poate și pentru că au fost niște zilele mai complicate mi-am amintit tocmai de clipele acelea simple, când totul era ușor.





Am petrecut la bunicii din partea mamei toată copilăria mică, până pe la 5-6 ani. M-au luat de bebeluș, de la 6 luni, și mă mai dădeau din când în când părinților la Severin în schimbul fratelui meu, când a apărut și el în ecuație. În amintesc de bunicii mei de la țară, oameni simpli, autentici, ca de niște zei. Așa îi vedeam eu, mari și puternici. Bunica mea era cel mai puternic om. Era o femeie destul de înaltă și bine legată, cu o privire verde, tăioasă, care vedea și cele mai mici amănunte. Avea și un nume puternic, nume de doamnă. O chema Voichița. A fost o mamă foarte exigentă cu fetele ei pe care le-a iubit enorm totuși. Ca bunică a fost însă miere pe pâine. Nu exista lucru să îl cerem și să nu îl primim, nu exista voie să nu ne-o facă, greșeală să nu ne-o ierte. Ne juca și ne pupa mult, ceea ce mama mea își povestea că nu a făcut cu ele, cu fetele ei. Noi îi spuneam mumă. I se spune foarte des bunicii așa în zona aceea a Olteniei. Și exact așa o vedeam, cum sună acest cuvânt: arhaic și solid, rădăcina noastră.






Îmi amintesc de verile de la țară... magie. Mâncam roșii direct din grădină în timp ce le udam, ca să facem o salată mergeam în grădină și luam de toate: ceapă verde, roșii, castraveți. Asistam la tot procesul, de la plantare până la culesul viilor sau porumbului, toamna târziu. Ne jucam în grâul auriu adunat în mormane imense de pe câmpurile aprinse de arșiță cât vedeai cu ochii în jurul satului. Vânturam fasolea și culegeam mazărea. Pe noi copiii nu ne puneau să muncim cine știe ce, dar eram peste tot cu ei pentru că ne plăcea.


Îmi amintesc că, în câțiva ani la rând, aveam o singură responsabilitate: să scot gâștele la păscut și să nu le las să intre în porumbul oamenilor. Eram în clasele mici la scoală sau până la liceu (după intrarea la liceu nu prea mai stăteam cu săptămânile pe acolo, domnișoream) și citeam destul de mult. Cât de mult puteam eu, mereu citeam câte ceva. Și luam cartea cu mine când plecam cu gâștele. Așa am citit eu La Medeleni, Moromeții sau Prin pustiu și junglă. Și cred că vă puteți imagina ce se întâmpla cu gâștele. Exact, le mai scăpam din vedere. Adevărul e că nici nu mă prea înțelegeam cu ele. Susțin cu tărie și acum că sunt cele mai proaste jivine. După curci!

Citeam în toate zilele, la umbră sau la soare. Citeam serile până târziu și sufeream amarnic pentru tot soiul de personaje. Citeam până vine bunică-mea peste mine: ”nu mai citi, mumiță, că te doare capul” și îmi stingea lumina.


Totul era atât de simplu. Aveam cam toate jucăriile pe care mi le doream, dar când ajungeam la țară, nu mă mai uitam la ele. Joacă era cu Lelia, vara mea, în scheletul de fier al unei remorci vechi. Ne făceam casă acolo, cu bucătărie și tot ce trebuie. Daaa, aveam de toate: oale, cratițe și tigăi, aragaz cu cuptor, tocător, tel și farfurii, ba chiar și cămară cu borcane cu murături aveam. Ore și ore, zile și zile, ne imaginam și ne jucam .


Și când mi se făcea poftă, plecam la deal, la tata Păntilică, fratele bunicului, ca să ne facă floricele. Mai târziu, mult mai târziu, am aflat că îi zice popcorn și se mănâncă la cinema, cu arome și gusturi adăugate. Noi mâncam floricele de la tata Păntilică făcute la tavă din boabe de porumb de flori. Făcuse el o tavă anume pentru asta. Și oricâtă treabă avea, când ne vedea pe poartă, lăsa tot, făcea un foc și ne făcea floricele cu tava lui isteață. Plecam de acolo cu o plasă de floricele și încă una cu zarzăre, cu mere sau corcodușe, struguri sau nuci, în funcție de sezon, și ce ne mai băga rapid tușica Măria în traistă.

Nu știți ce sunt zarzăre? Mare păcat de noi că nu le mai găsim...


Nu mai am bunici de câțiva ani. Niciunul nu mai trăiește. Știu că e cursul firesc al lucrurilor, dar îmi e tare dor de ei uneori. Și de mine cea de atunci.



1,217 views0 comments

Recent Posts

See All