• Mihaela Călin

Zahărul – acest coșmar al mamelor

Tot stând cu ochii în telefon, pe Facebook, mi-a ajuns în față o postare a unei doamne pe care o îndrăgesc tare. Are un blog pe care îl citeam încă dinainte să îl am pe Petru, dar după ce am născut mi-au fost de și mai mare folos postările ei. Astăzi femeia ne recomanda să nu le cumpărăm copiilor cereale din comerț, din acelea dulci și bune, pentru că ea a făcut această teribilă greșeală cu băiatul ei cel mai măricel și acum copilul are... o carie. Mda, nu e bine, nu trebuia. Ce m-a frapat însă este că într-o postare de câteva rânduri, femeia aceasta, mama lui, se făcea pe ea însăși de vreo două ori „idioată”. Eu citesc ce scrie femeia de mult timp și credeți-mă, nu e idioată deloc!

Și totuși, de ce chiar și mamele bune sunt atât de aspre cu ele?


Alimentația copilului mic este o întreagă saga a vieții noastre de mame prin care am încercat să fac piruete cum am putut eu mai bine până acum, dar dacă e să judecăm lucrurile după o pungă cu cereale, cred că și eu sunt idioată, ba mai mult, am chiar niște reguli de idioată!




Să mă explic.

Știiiim foarte bine că nu trebuie să le dăm copiilor zahăr, dacă au sub 2 ani nu le dăm deloc, dacă au peste 2 ani, mai vedem, câte puțin, ocazional, bio-trio, de cocos, doar cu ceva făcut în casă sau deloc, că e crimă mare, habar nu am când și cum e totuși ok zahărul.

Tot ce am citit eu despre consumul de zahăr până la vârsta de 2 ani releva doar posibilitatea creării unor obiceiuri alimentare nesănătoase pe termen lung. Asta înseamnă de fapt că dacă îi dai zahăr de mic o să mănânce junk food ca disperatul când o să fie mare și de acolo poate să moară pentru că: obezitate, boli cardiace, AVC, diabet și tooooate nenorocirile care știm noi, ca adulți, că ne scurtează viața. Ce vreau să reținem de aici este că cel mic nu se îmbolnăvește și moare de la un biscuite!


Eu însămi încerc să consum cât mai puțin zahăr, cât mai puține alimente procesate, ba chiar am avut perioade în care am renunțat complet la zahăr sau la alți îndulcitori, deci evident că nici lui Petru nu îi cumpăr ciocolată, dar după 2 ani i-am dat o bomboană pe băț, da. De sărbători mănâncă chec făcut de bunica, iar de ziua mea i-am dat tort cumpărat, pentru că toți adulții mâncau în jurul lui. Nu prea avem copiii cu influențe nepotrivite, dar când a văzut copilul unor vecini mâncând cozonac făcut în casă și a cerut și el, da, i-am dat.


Ce vreau să spun este că tot acest subiect pe tema zahărului bag seamă că în multe cazuri îi va feri pe copilașii deveniți adulți de aritmii și AVC-uri, dar cred că le vă lăsa altfel de urme în personalitatea lor și în raportul cu mâncarea și mâncatul. Eu știu din propria viață și fire că interdicțiile nu duc niciodată la nimic bun. Normal este să ne educăm copiii să poată alege corect ce e bine și ce e rău pentru ei. Și să le respectăm alegerile.





Nici noi suntem părinți perfecți, dar ne străduim, așa că regula noastră este „nu mânca în fața copilului ceva ce nu vrei să îi dai și lui”. Mi se pare minima decență să îi lași copilului posibilitatea să bage în guriță ce mănânci și tu. Îl iubești și nu vrei să mănânce prostii? Atunci nu mai mânca nici tu prostii în fața lui. Dar sincer vă spun, nici aici nu suntem ca la carte: bem cafea în casă și Petru e foarte atras de miros cred. Am reușit să îl învățăm de mic că doar adulți pot bea cafea și acum ne spune el când ne vede cu ceașca în mână: „nu cafea copii”. E foarte simpatic.


De ziua lui s-a răsfățat cu acest tort pentru copii, fără zahăr, dar nu este un produs ușor accesibil.



În rest, regula este respectul față de el: îl las să încerce dacă e la noi pe masă. Nu va muri dacă gustă o murătură și nu îi place sau un cartof prăjit și îi place, dar treaba mea este să nu le aibă în față.


Petru este însă un copil de 2 ani. Ce ne facem când o să ajungă de 4 ani, ca cel al doamnei de care vă povesteam, și nu mai cere ce vede pe masă, cere ce vede pe rafturi la Mega? Nu știu exact... o să fac tot posibilul să ne respectăm rutină de cumpărături sănătoase și să evităm traseele printre rafturile cu ispite, dar dacă cere de i se scurge sufletul, cred că o să îi iau.

Cred că o să îl las să încerce după ce i-am explicat de ce nu e bine să mâncăm unele lucruri. Dar cred că o să îl las să încerce și cred că și mama „idioată” de care vă povesteam a făcut bine că a cumpărat cereale și le-a pus pe masă. Sunt sigură că băiatul a înțeles care e reversul unor momente dulci delicioase și mai cred că abia acum are o relație corectă cu astfel de alimente.


Și mai mult decât atât, mama este totuși medic stomatolog, iar copilul are dinți de lapte, deci „idioțenia” aceasta ori va fi rezolvată ușor, ori se va rezolva de la sine, mai important e cu ce lecție rămânem după o carie. Și copiii, dar și mamele mele preferate, cele asumate și grijulii. Și deloc idioate.




Vă las aici și un articol scurt și cuprinzător despre consumul de zahăr în rândul copiilor. Face trimitere și către instituții americane care fac recomandări în acest sens, țara care are cea mai mare problemă cu obezitatea în rândul copiilor și care a efectuat multe studii în acest sens:


https://www.strong4life.com/en/feeding-and-nutrition/meal-planning-and-prep/why-added-sugar-should-be-avoided-before-age-2


198 views0 comments

Recent Posts

See All